Veronica Gușan, șefa de promoție a USARB 2022: „Sunt patriota universității”

Veronica Gușan este o tânără din Bălți care a reușit în anii săi de studenție să se manifeste la capacități maxime în toate posturile în care se afla: studentă, redactoră-șefă a revistei „Viața Studențească” și președintă a Autoguvernării Studențești a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. Veronica mai este și profesoară de matematică la Colegiul Pedagogic „Ion Creangă„ din Bălți. Vă invităm să o cunoașteți pe una dintre cele patru șefe de promoție a USARB 2022.

Pasiunea pentru predare și-a format-o încă din copilărie când a observat că posedă abilități de comunicare și dragostea față de matematică. S-a gândit de ce să nu le combine pe ambele ca ulterior să devină o profesoară modernă pentru noua generație de elevi.

„Fără matematică nu vedeam sensul să fac școala.”

„De mică am înțeles că îmi reușește să ajut, să explic și mai mult decât atât, că sunt înțeleasă corect. Când am realizat că matematica este disciplina fără de care nu văd sensul să fac școală 12 ani, am început să mă gândesc serios dacă aș putea combina abilitățile mele de comunicare cu «regina științelor». Factorul determinant în alegerea studiilor la specialitatea Matematica și Informatica a fost profesoara mea de matematică pe care o admiram până la lună și înapoi”, a povestit Veronica.

„Voi fi o profesoară care nu va repeta greșelile altor profesori.”

„Odată ce mai crescusem între timp deja făceam deosebirea între un profesor bun și unul mai puțin bun. Mă gândeam de ce să nu încerc să fiu eu omuleț cela care nu doar încearcă să critice sistemul nostru de învățământ, oamenii care sunt implicați, dar care chiar să vrea să devină o specialistă în domeniu, o specialistă care nu va repeta greșelile pe care le-a observat la alți profesori în timpul studiilor. Îmi place să lucrez cu oamenii, îmi place să lucrez cu copiii. Sociabilitatea mea trebuia undeva aplicată, exploatată. Unde ar fi posibil de făcut acest lucru mai bine dacă nu fiind profesor?”

Cu siguranță anii de studenție îl influențează pe fiecare student marcându-i amintirile cu istorii hazlii. Veronica și-a amintit cea mai memorabilă istorie întâmplată în anul I de studii când se pregătea cu colegul ei de Balul Bobocilor.

„Voi ține minte acest vals toată viața.”

„Era luna octombrie. Eu, tare entuziasmată că sunt deja studentă, activă și curioasă, am auzit că la facultate se organizează Balul Bobocilor. Așa cum niciodată nu am participat la așa eveniment, mi-am îndreptat toată energia spre colegul meu de grupă, Vladislav, ca să-l conving să participăm (aveam nevoie de partener pentru vals). Până la urmă, Vladislav a cedat rugăminților mele și am început pregătirile. Am filmat un videoclip scurt și hazliu despre «USARB: așteptări versus realitate». Am pregătit o prezentare originală (cel puțin așa ne părea nouă la acel moment), ca să ne cunoască lumea. Ultima sarcină care trebuia realizată era să pregătim valsul. Eu, «coreografă» cu literă mare, mi-am asumat răspunderea să-mi învăț colegul a valsa. Totul a mers bine, dansul l-am însușit, tema de acasă era gata, prezentarea o repetasem de câteva ori.

A venit și ziua X, ziua în care trebuia să evoluăm în fața publicului. Aveam emoții colosale, tremuram și nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine, pentru că eu nu m-am temut de scenă/public niciodată. Ne-am prezentat publicului, tema de acasă a fost apreciată cu zâmbete, ceea ce nu a putut să nu ne bucure. Mai rămăsese valsul, ultima probă. Totul a fost bine până când, tot din cauza emoțiilor cred, am început eu să conduc partenerul și, cum sunt grăbită, Vladislav nu întotdeauna reușea după mine. Dar apogeul acestei scene de teatru a fost momentul în care era să cad jos din mâinile partenerului – să cad în fața publicului! Bine că, totuși, Vladislav m-a prins, dar în acel moment parcă mi s-a rupt creanga de sub picioare. Pe de o parte m-am speriat, pe de alta, mă umfla râsul, pentru că știam că eu sunt vinovată. Deja nu mai ține minte nici cum am încheiat valsul și nici cum m-am așezat la masa participanților. Dar voi ține minte acest vals toată viața!”, și-a amintit tânăra.

Veronica a știut mereu cum să-și canalizeze energia pentru a le reuși pe toate. Studiile au fost importante pentru ea, însă activitățile extracurriculare n-au putut fi trecute pe lângă tânără fără ca ea să participe la ele. Iată cum Veronica își amintește de acele vremuri.

„Mi-am format abilități care mi-au prins bine pe viitor.”

„Ahh, activitățile! Cum fără ele? De fapt, au fost tare multe, pentru că sunt activă și nu pot sta într-un loc. Gala Studenților USARB, probabil, ar fi prima activitate pe care o voi menționa, pentru că am fost implicată în acest eveniment frumos din anul II de studii. Această activitate presupune evidențierea celor mai buni studenți ai universității (la diferite categorii) sau recunoașterea meritelor membrilor ASUSARB care încearcă să diversifice viața studențească. Apoi au mai fost concursuri intelectuale pe care le-am organizat deja cu echipa, concursuri la matematică și informatică, în urma cărora am primit un feedback foarte plăcut din partea participanților.

Nu pot să trec cu vederea de activitățile cu caracter științific (Conferința științifică a Studenților INTERUNIVERSITARIA). Acestea formează abilități și deprinderi care vor prinde bine în viitor și eu, o studentă tare curioasă, nu am putut să mă dezic de participare, astfel încât am început să o fac chiar din primul an de studii. Nu am lăsat la o parte nici activitățile și evenimentele care au avut ca scop crearea legăturilor cu alți studenți din alte universități din afara țării. În acest sens menționez Forumul Internațional  «Youth for Youth» și Conferința internațională Ukrainian Hogwarts 2021: Students’ self-government and the Law of secrets”, a menționat Veronica.

Fiecare student are locul preferat la universitate. Acesta poate fi biblioteca, camera din cămin sau cantina. Veronica prefera să petreacă timpul la cantină nu doar pentru a mânca, dar și pentru a purta discuții serioase într-o companie de studenți, la fel, de activi ca și ea.

„La cantină vedeam elevii care nu veneau la lecțiile mele de matematică.”

„Cantina este cel mai preferat loc din universitate. Banal? Da. Cu toate că scopul cu care mergeam la cantină era, totuși, să-mi potolesc foamea, însă, deseori acolo se întâmplau lucruri mult mai interesante. De obicei, nu mergeam singură să iau masa, aveam o companie de studenți deștepți cu care îmi plăcea să petrec timpul și de foarte multe ori la cantină duceam discuții serioase și captivante pe tot felul de teme. Tot acolo mai puteam să întâlnesc și alți colegi cu care mă vedeam mai rar. Anul acesta, fiind profesoară la Colegiul Pedagogic «Ion Creangă» din Bălți mai întâlneam la cantină și elevii mei care nu frecventau orele de matematică. Era interesant. Și mai important era faptul că la cantină ne puteam pregăti de o evaluare, ne puteam ajuta la o temă de acasă, puteam petrece timpul liber (dacă aveam ochiuri în orar).”

USARB te poate „contamina” cu patriotism ca să nu dorești să pleci imediat de aici după absolvire. Una dintre aceste „victime” este și Veronica. Ea spune că mai vrea să rămână la noi pentru a-și continua studiile și să aducă folos oamenilor din jur.

„După absolvire, ca o adevărată patriotă rămân aici. Îmi voi continua studiile la USARB, la aceeași specialitate și voi activa în calitate de profesoară de matematică și tehnologii informaționale la Colegiul Pedagogic «Ion Creangă» din Bălți. Desigur că voi avea și alte activități în calendar, nu mă pot limita doar la campusul USARB, dar, în mare parte, tot ceea ce voi face va fi direcționat spre instituția care m-a format timp de patru ani”, a conchis Veronica.

Distribuie acest articol